Acasa
Nu ne-am trezit deja?
M-am săturat de replici ca “Ce credeţi măh, că o să schimbaţi voi mocirla asta numită România?...Ăia rămân acolo, chiar dacă faceţi voi forum, blog şi chiar ziar....Cine credeţi că o să vă bage în seamă?”
De schimbat se va schimba o dată şi-o dată, ei vor rămâne acolo, dar le putem clătina comoditatea din când în când, iar referitor la cine o să ne bage în seamă, răspunsul e VOI.
Găsesc în egală măsură idioate extremele optimiste şi pe cele pesimiste. Din ce am citit până acum pe forum, cred cu adevărat că echilibrul între speranţă şi realitate naşte idei viabile, posibil de pus în practică.
Care sunt alternativele reale pentru oamenii care vor să schimbe ceva de afară, fără să intre în politică, fără să susţină vreun partid sau vreun candidat la vreo funcţie publică?
Blogul este una din ele – îţi faci un blog unde ţipi la furăciunile politicienilor, la nesimţirea celui care a parcat în staţia de autobuz, la fripturiştii care au lăsat mizerie în parc după festinul cu cârnaţi şi manele etc. Pui la blogroll câţiva prieteni care gândesc la fel ca tine şi ai creat o mică comunitate cu o voce comună împotriva nesimtirii. Bun şi ăsta – în comparaţie cu apatia.
Apoi, te poti gândi să faci un pas către societatea civilă şi să le sprijini unele dintre acţiuni. Bineînţeles, mă refer la acele ONG-uri reale, nu la cele care îşi atrag fonduri de la partide şi îşi orientează acţiunile pentru a favoriza o parte a politicului.
Următoarea acţiune este pentru cei mai tari la spirit: candidezi ca independent pentru
o funcţie publică. Ai 0,000000x şanse să câştigi, dar nu prea ai nimic de pierdut dacă nu încerci. Este şi ultima, ca anvergură – dezamăgirea sau reuşita (miracolul) îţi schimbă perspectivele. Poţi să tratezi înfrângerea în două moduri: fie rămâi în societatea civilă şi lupţi cu noi idei şi proiecte, fie te alături celor mulţi şi fără de griji din vreun partid. Şi în cazul victoriei există aceleaşi opţiuni.
Un lucru e totuşi sigur. Nu vei fi singur. În orice scenariu de mai sus, faci parte dintr-o comunitate, alături de oamenii care gândesc ca tine.
Unde-s mulţi, puterea creşte dintr-un singur motiv: vocea se aude mai tare.
Nu vrem să stăm pe margine, vrem să ne exteriorizăm dezgustul şi indignările în idei de acţiune concrete: asociatia Tinerii Schimbă România deja există. E primul pas făcut.
Am început deja lucrul pentru SCHIMBUL 2, un ziar în care vom avea ştiri profesionist scrise, reportaje şi anchete cu subiecte reale, cu finalitate reală. Încercăm ceva nou: băgăm în seamă numai pe cine merită, nu facem vedete din fripturişti şi promovăm ideile realiste ale unor oameni care au învăţat şi au meritat să ajungă unde sunt.
Primele materiale le-ati putut vedea deja aici, pe forum si pe blogul TSR.
Apelăm şi la schimbarea unor metehne nesimţite, dar în sensul în care vorbea blakcrp: nu campanii cu vorbărie multă şi zero “implementare”, ci demersuri prin care să-i facem pe oameni să acţioneze în faţa nesimţirii şi mai ales a ilegalităţilor.
Exemplu: ne văităm că nu sunt locuri de parcare, dar nimeni nu sună ca să-i cheme pe cei care ridică maşini să ia rablele de pe drumuri cu care nu mai merge nimeni şi care ocupă un loc cu anii.
Aşadar, mai mult optimism şi mai puţină disperare, mai puţine semne de exclamare…
Fiecare poate face ceva în mediul său de lucru sau de relaxare: dacă lucrează în media poate să nu scrie prost, dacă e profesor poate să nu facă lucrurile pe jumătate, dacă e economist poate să desfiinţeze aşa zisele măsuri anti-criză ale lui Boc, dacă merge la iarbă –verde poate să nu lase gunoi, dacă e cu maşina pe şosea poate să nu încalce legea – dar să nu închidă ochii atunci când îi vede pe altii că o fac.
Voi ce alternative credeţi că mai are un om care vrea să facă ceva fără să intre în politică? Nu credeţi că ne trezim deja, puţin câte puţin, chiar şi prin faptul că discutăm aici, pe forumul “Schimbă România”?
Nicoleta Banila
M-am săturat de replici ca “Ce credeţi măh, că o să schimbaţi voi mocirla asta numită România?...Ăia rămân acolo, chiar dacă faceţi voi forum, blog şi chiar ziar....Cine credeţi că o să vă bage în seamă?”
De schimbat se va schimba o dată şi-o dată, ei vor rămâne acolo, dar le putem clătina comoditatea din când în când, iar referitor la cine o să ne bage în seamă, răspunsul e VOI.
Găsesc în egală măsură idioate extremele optimiste şi pe cele pesimiste. Din ce am citit până acum pe forum, cred cu adevărat că echilibrul între speranţă şi realitate naşte idei viabile, posibil de pus în practică.
Care sunt alternativele reale pentru oamenii care vor să schimbe ceva de afară, fără să intre în politică, fără să susţină vreun partid sau vreun candidat la vreo funcţie publică?
Blogul este una din ele – îţi faci un blog unde ţipi la furăciunile politicienilor, la nesimţirea celui care a parcat în staţia de autobuz, la fripturiştii care au lăsat mizerie în parc după festinul cu cârnaţi şi manele etc. Pui la blogroll câţiva prieteni care gândesc la fel ca tine şi ai creat o mică comunitate cu o voce comună împotriva nesimtirii. Bun şi ăsta – în comparaţie cu apatia.
Apoi, te poti gândi să faci un pas către societatea civilă şi să le sprijini unele dintre acţiuni. Bineînţeles, mă refer la acele ONG-uri reale, nu la cele care îşi atrag fonduri de la partide şi îşi orientează acţiunile pentru a favoriza o parte a politicului.
Următoarea acţiune este pentru cei mai tari la spirit: candidezi ca independent pentru
o funcţie publică. Ai 0,000000x şanse să câştigi, dar nu prea ai nimic de pierdut dacă nu încerci. Este şi ultima, ca anvergură – dezamăgirea sau reuşita (miracolul) îţi schimbă perspectivele. Poţi să tratezi înfrângerea în două moduri: fie rămâi în societatea civilă şi lupţi cu noi idei şi proiecte, fie te alături celor mulţi şi fără de griji din vreun partid. Şi în cazul victoriei există aceleaşi opţiuni.
Un lucru e totuşi sigur. Nu vei fi singur. În orice scenariu de mai sus, faci parte dintr-o comunitate, alături de oamenii care gândesc ca tine.
Unde-s mulţi, puterea creşte dintr-un singur motiv: vocea se aude mai tare.
Nu vrem să stăm pe margine, vrem să ne exteriorizăm dezgustul şi indignările în idei de acţiune concrete: asociatia Tinerii Schimbă România deja există. E primul pas făcut.
Am început deja lucrul pentru SCHIMBUL 2, un ziar în care vom avea ştiri profesionist scrise, reportaje şi anchete cu subiecte reale, cu finalitate reală. Încercăm ceva nou: băgăm în seamă numai pe cine merită, nu facem vedete din fripturişti şi promovăm ideile realiste ale unor oameni care au învăţat şi au meritat să ajungă unde sunt.
Primele materiale le-ati putut vedea deja aici, pe forum si pe blogul TSR.
Apelăm şi la schimbarea unor metehne nesimţite, dar în sensul în care vorbea blakcrp: nu campanii cu vorbărie multă şi zero “implementare”, ci demersuri prin care să-i facem pe oameni să acţioneze în faţa nesimţirii şi mai ales a ilegalităţilor.
Exemplu: ne văităm că nu sunt locuri de parcare, dar nimeni nu sună ca să-i cheme pe cei care ridică maşini să ia rablele de pe drumuri cu care nu mai merge nimeni şi care ocupă un loc cu anii.
Aşadar, mai mult optimism şi mai puţină disperare, mai puţine semne de exclamare…
Fiecare poate face ceva în mediul său de lucru sau de relaxare: dacă lucrează în media poate să nu scrie prost, dacă e profesor poate să nu facă lucrurile pe jumătate, dacă e economist poate să desfiinţeze aşa zisele măsuri anti-criză ale lui Boc, dacă merge la iarbă –verde poate să nu lase gunoi, dacă e cu maşina pe şosea poate să nu încalce legea – dar să nu închidă ochii atunci când îi vede pe altii că o fac.
Voi ce alternative credeţi că mai are un om care vrea să facă ceva fără să intre în politică? Nu credeţi că ne trezim deja, puţin câte puţin, chiar şi prin faptul că discutăm aici, pe forumul “Schimbă România”?
)
, ca sa-l invingi cu propriile arme. Suna un pic utopic, dar e singurul mod in care poti avea puterea de a schimba ceva. Normal, necesita timp, dar cum spuneai si tu, este un pas inainte.