Oportunitatea si necesitatea organizarii societatii civile

Daca privim harta lumii constatam ca exista discrepante economice uriase intre tari, discrepante care nu se coreleaza cu distributia resurselor naturale. Exista tari fara resurse naturale care sunt tari dezvoltate, si exista tari favorizate de soarta sub aspectul resurselor, dar slab dezvoltate ca economii si implicit ca nivel de trai a cetatenilor.

Am in vedere tarile nordice si Japonia situate in prima categorie, si cele din America Latina, America Centrala, Africa, Idonezia, Asia in a doua categorie (am exclus tarile mari ca SUA, China, Rusia).
Desi nu au resurse, tarile din prima categorie sunt cu un nivel de trai ridicat, si celelalte cu un nivel de trai sub medie.

Ce a propulsat pe primele si ce le-a tinut in loc pe celelalte?
Adeptii filozofiei “omul sfinteste locul”, vor spune ca diferenta o fac conducatorii.
Multe din aceste natiuni au conducatori si politicieni anonimi, si au sisteme de guvernare diferite, republici, monarhii, etc.. Conducatorii sunt cei pe care i-au ales cetatenii, sau cei care s-au impus. Fiecare tara are un tip de sistem, multe au acelasi sistem politic si totusi conducerea si performantele sunt diferite.

O caracteristica a celor doua categorii de tari este nivelul diferit de dezvoltare a societatii-civile, modul cum se implica cetatenii in viata politica si sociala, si in special preocuparea pentru proceduri, pentru suprematia si chiar dictatura legi, in contrast cu tarile subdezvoltate unde autoritatea liderilor este puternica si legea este slaba.
Acolo unde autoritatea, libertatea si puterea liderilor si a functionarilor este supusa reglemetarilor, a procedurilor, si a evaluarii, tendintele autoritariste sunt ingradite. Politicienii si functionarii in tarile democrate si dezvoltate servesc interesele cetatenilor, pe cand in tarile slab dezvoltate societati civile imature sau inexistente, societatea este dominata de liderii politici si religiosi

In tarile dezvoltate exista o traditie a organizarii si participarii la activitati de voluntariat sociale, adminstrative, politice si umanitare. Activitatea partidelor este monitorizata de catre cetateni, unii s-au implicat direct in politica fie in partide fie in ONG-uri politice care monitorizeaza activitatea partidelor politice si a guvernelor, altii in actiuni sociale. Cetatenii au pretins sa fie informati, si cand nu au fost de acord cu modul cum o problema a fost rezolvata, au initiat proteste
Conducatorii au fost controlati si evaluati de societatea civila si de partidele care i-au promovat, si cei incompeteti schimbati in timp util, sa nu compromita partidele cu decizile lor.

In tarile slab dezvoltate cetatenii si-au ales conducatorii, dupa care fiecare si-a vazut de problemele lui personale. Viata sociala este ca si inexistenta, si conducatorii fara supervizare la adapostul confidentialitatii pot sa faca afaceri profitabile pentru ei. Puterea este utilzata in scopuri personale si coruptia prolifereaza.

Democratia in aceste tari este mult mai slaba decat in tarile cu viata civica avansata. Multe din aceste tari au regimuri autoritare care se mentin la putere simuland democratia.

Contributia democratie la dezvoltarea societatii o sustin numeroase persoane si institutii

Societatea modernă se structurează prin trei componente:

• componenta economică

• componenta politică (instituţiile fundamentale ale statului)

• componenta societăţii civile, scetorul non-profit, care legitimează sau amendează celelate două componente.

Din pacate societatea romaneasca nu are o societate civica dezvoltata, si nici nu este dorita de puterea care face tot ce-i posibil sa o submineze, pentru ca-i incurca “afacerile” clientelare.

Asa cum am spus si in titlu, se stie ca este necesara organizarea societatii civile, pentru a ne asigura un viitor optimist, un prezent decent si lista ar putea continua.

In ceea ce priveste oportunitatea, pe care o au unele popoare de a organiza societatea in care traiesc, din pacate aceasta este limitata. Si aici vorbesc despre statele subdezvoltate, state in care dreptul la cuvant nu il ai decat liderii politici sau religiosi, asa cum este notat si in articolul de mai sus. De asemenea, tot in materialul in cauza, autorul a afirmat faptul ca oamenii care provin din state sarace, merg la vot, isi fac datoria si apoi nu se mai implica in stat ci isi vad de treburile personale. Intrebarea mea este daca acei oameni au libertatea de a se implica in sistemul de guvernamant al tarii lor. Acei oameni care sunt "obligati" sa voteze un anumit personaj, nu au cum sa se manifeste. Nu putem compara SUA cu Pakistanul sau Afganistanul si tot asa.

Daca ar exista si in acele tari foarte putin dezvoltate, puterea de care oamenii au nevoie, acestia cu siguranta ar actiona, s-ar implica in diferite moduri, pentru ca toti ne dorim o viata decenta, o viata corecta, insa nu toti dispunem de libertate si de drepturile pe care le avem.

In ceea ce priveste Romania, tara noastra nu poate fi incadrata nici ca stat subdezvoltat, nici ca stat foarte dezvoltat ci mediu. In tara noastra exista puterea de a reactiona fata de modul de guvernare, exista institutii specifice, in care oamenii pot sa se implice si sa contribuie la dezvoltarea societatii. Faptul ca majoritatea (sa nu generalizam) participa la guvernarea Romaniei dar in scopuri personale, arata gradul scazut de educatie si constientizare a romanilor asupra importantei dezvoltarii statului. Libertate si putere exista dar este folosita incorect.


Jenny Ignat