Tinerii Schimba Romania
Doriți să reacționați la acest mesaj? Creați un cont în câteva clickuri sau conectați-vă pentru a continua.
Tinerii Schimba Romania

Principiul sustinut de catre Asociatia Tinerii Schimba Romania este cel al competentei juste si al dezvoltarii pe criterii de performanta a valorilor intelectuale.


Nu sunteti conectat. Conectați-vă sau înregistrați-vă

PARTEA 2 - Statul retează COPAC-ul de la rădăcină - Interviu cu preşedintele Coaliţiei Organizaţiilor Pacienţilor cu Afecţiuni Cronice din România, CEZAR IRIMIA

In jos  Mesaj [Pagina 1 din 1]

Nicoleta Banila

Nicoleta Banila

Interviu cu preşedintele Coaliţiei Organizaţiilor Pacienţilor cu Afecţiuni Cronice din România, CEZAR IRIMIA
joi, 13 august 2009



Nicoleta Bănilă



...PARTEA 2

NB: Aţi primis vreun răspuns, vreun feedback de la preşedinţii Camerelor sau de la preşedinte?

CI: Nu am primit. Demersurile noastre au început în luna ianuarie, am avut o singură întâlnire cu ministrul în 10 februarie, căruia i-am lăsat un memoriu cu problemele pe fiecare patologie. Ni s-au promis atunci multiple întâlniri cu reprezentanţii ministerului pentru a semnala problemele din sistemul de sănătate. Au rămas promisiuni, orice încercare a noastră de a dialoga a fost ignorată. Ce să mă mai mire că suntem ignoraţi noi, ca şi pacienţi - nu primim tratamente, le primim cu întârziere sau chiar deloc.

NB: Cum decurge o întâlnire între dvs. şi oamenii din minister? Măcar la nivel de dialog, există înţelegere?


CI: Discuţiile au fost întotdeauna un pic aprinse, ni s-a promis marea cu sarea, ca şi cum abia aştepta să scape de noi, după care nu s-a întâmplat nimic. Chiar priviţi de sus, dar noi nu ne-am supărat pentru lucrul acesta…mă rog…ei sunt nişte oameni puşi acolo şi plătiţi de noi, ei nu realizează acest lucru, dar noi ne-am dus să ne cerem drepturile. Am ignorat această poziţie de superioritate a decidentilor noştri, numai să rezolvăm anumite probleme. Din păcate, nu s-a rezolvat nimic, în continuare au aceeaşi atitudine.
În urma acestei scrisori, aţi văzut, s-a suplimentat uşor bugetul de la oncologie şi diabet. Bani atât de puţini, încât nu rezolvă mai nimic. Dimpotrivă, dezechilibrează financiar programele. Dacă nu asiguri un minim necesar din start – şi aici sunt multe de discutat, pentru că bugetul se face pe istoric, nu se face pe statistică…

NB: Cum adică pe istoric?

CI: Pe istoric: cam câţi au fost anul trecut? Câţi au crescut prevalenţa? Păi…să spunem că ar fi cam atâţi…şi întotdeauna, programele sunt subfinanţate. Noi cerem din 2001, pe cancer, un registru naţional al cancerului, care ar fi monitorizat fonduri, pacienţi, forme de cancer, protocoale terapeutice, prognosticul de viaţă, finalitatea acelui pacient. Atunci am fi avut o statistică clară şi bugetul s-ar fi făcut pentru anul următor conform statisticilor, nu conform istoricului.
Deci ministerul nostru cântă ca lăutarul după ureche, nu după partitură. Din păcate, asta e strategia ministerului – lăutărească.

NB: Cu ministerul dinainte cum a fost? Cum v-aţi înţeles cu fostul ministru al sănătăţii, Eugen Nicolăescu?


CI: O să vă mire, că l-am contestat în stradă, dar a fost singurul ministru cu care am avut un dialog, care ne-a primit la dialog şi care ne-a susţinut în activitatea noastră, chiar dacă nu a făcut el prea multe. Şi nu a fost numai la nivel declarativ, s-a implicat, a fost lângă noi. Ne-am certat, am mai obtinut bani, s-a făcut ceva, am avut cu cine dialoga.

NB: Deci a fost mai bine?

CI: Din punct de vedere al dialogului, al rezultatelor obţinute, a fost mult mai bine.

NB: Este interesant…

CI: Da, este. În 7 mai 2007, l-am contestat în stradă, l-am acuzat de genocid. Deci a nu se interpreta că eu sunt partinic sau…Chiar am spus colegilor mei: “Doamne fereşte să spunem că era mai bine pe vremea lui Nicolăescu!” şi am ajuns să o spunem.
Culmea este că au spus-o şi medicii.

NB: Unde credeţi că merg toţi banii aceştia, dacă nu la pacienţi sau pe medicamente?

CI: Nu există nici măcar o transparenţă, am cerut în mod repetat, avem acte doveditoare prin care am cerut transparentizarea fondurilor, mai ales pe programele naţionale de sănătate, acolo unde e gratuitate de 100%. Ce merge pacientul şi îşi cumpără, e treaba lui, dar acolo unde sunt banii noştri investiţi în tratamentul gratuit, am cerut transparentizarea fondurilor şi nu ni s-a răspuns.
Ar fi trebuit afişate pe site-ul Casei Naţionale toate cheltuielile, pentru că sunt bani publici, e normal. Bănuiesc că şi alea sunt confidenţiale, ca şi dosarele manipulate la Casa Naţională. Acolo nu se întocmesc dosare, sunt verificate de specialişti pentru a spune că sunt în regulă sau nu – din punct de vedere tehnic, medical ştiinţific. Noi eram acolo pentru a susţine bugetarea acestor recomandări, pentru că vreau să vă spun, chiar s-au strâns peste 2000 de dosare la Casa Naţională, în condiţiile în care au mai rămas şi pe la judeţe.
Dau un fapt demn de subliniat – în decembrie, această listă era zero şi acum, sunt peste 2000 de dosare pe oncologie, strict pe oncologie.

NB: Din care s-au aprobat doar câteva, un număr infim, circa o sută de dosare.

CI: Nu, acolo au nişte standarde aiurea făcute, nu există un criteriu. Atăţia pacienti pe terapia cutare, atâţia pacienţi pe terapia cutare… Nu intră până nu dispar de acolo…ori prin întreruperea tratamentului, ori prin deces – şi aşa au şansă ceilalţi să intre. Nu se depăşeşte acest număr fix de pacienţi. Crud e puţin spus.

NB: Am văzut că în scrisoarea deschisă că scriaţi despre proteste radicale. Ce înseamnă –ieşit în stradă?

CI: Păi n-avem ce face. N-avem ce pierde – dacă noi suntem ignoraţi în continuare, dacă nu avem acces la tratamente, dacă aici, la începutul Asociaţiei de Pacienţi, domnul Roşu (vicepreşedintele COPAC – n. red.) a mers cu sacoşa la Balş, la Institutul Balş, care este coordonator pe Bucureşti pe tratamente de HIV/ SIDA ca să aducă, să împartă pentru două, trei zile la pacienţi…pur şi simplu li s-a pus în palmă.
Cristian Roşu: Şi-acum e la fel…
Ce înseamnă întreruperea tratamentului sau chiar întârzierea tratamentului? Înseamnă că pun viaţa pacienţilor în pericol, este clar.
Dacă spun că la ora actuală, îi pot acuza de genocid, nu folosesc cuvinte mari. Este realitatea.

NB: V-aţi gândit ca, în lipsa banilor care nu vin de unde trebuie să vină să apelati la o donaţie sau la fonduri europene, în măsura în care ar fi posibil?

CI: Adică…să devenim şi cerşetori? Nu. Ieşim în stradă, noi suntem cotizanţi, plătim aceste asigurări şi nu suntem cerşetorii nimănui.
Americanii, în vremuri de criză, au conştientizat că nu e de investit decât în trei segmente importante: sănătate, educaţie şi cercetare. Nu poţi vorbi, cel puţin în sănătate, de criză. Pentru că atunci ce ai făcut? Ţi-ai omorât poporul!
Pentru cine împrumuţi banii aştia? Unde ajung banii ăştia, dacă nu în sănătate?
Cine îi va da înapoi? Ne vindem, chiar ne vindem…Oameni nu mai avem, ne vindem teritoriul.

NB: Cum au fost protestele anterioare ale COPAC?

CI: Ceea ce m-a uns la inimă este că întotdeauna când am avut o acţiune radicală – am două la activ pe patologia cancerului – a fost că strada a solidarizat şi chiar am avut acel sentiment de sprijin al străzii.
A fost crunt. N-am vrut să se ajungă acolo, dar n-am avut încotro.

NB: Cât timp mai aşteptaţi? Cât le mai daţi răgaz?


CI: Noi mai aşteptăm. Sper încă la un sprijin din partea preşedintelui ţării, care s-a mai implicat în a ne sprijini. Noi suntem apolitici – chiar din partea oricăruia vine sprijin, e binevenit. Că e PNL, că e PSD, că e Partida Romilor – oricine ne poate sprijini, oricine ne poate da o mână de ajutor – CELULA MALIGNĂ NU ARE CULOARE POLITICĂ.
Altfel, noi vom trece la acţiuni radicale şi vom da şi acel vot de blam de care vorbeam.
Îmi doresc ca societatea civilă din România să crească, chiar şi prin noi, asociaţiile de pacienţi. Trebuie să ne trezim odată! Nu se mai poate…
Nu am nimic de pierdut, sunt apolitic şi motivat de două ori în ceea ce fac: o dată printr-o pierdere şi o dată ca pacient şi chiar nu-mi pasă de aruncat cu noroi. Aceşti oameni, când n-au încotro, încep să arunce cu noroi.
Au început prin a ne elimina din comisii, mă pot aştepta la multe acuze, că sunt manipulat ba de partide, ba de companii farmaceutice, ba de doctori.
Eu am recunoscut întotdeauna că sunt manipulat, dar de pacienţi, adică de durere, de lipsuri. Sunt manipulat de dorinţa de viaţă.

Sus  Mesaj [Pagina 1 din 1]

Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum